Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Bursa’

Mariuca se numara printre beneficierii celor 100 de burse acordate prin programul Orizonturi Deschise si care a revenit recent in tara, dupa absolvirea unui program de master in strainatate

Mariuca Morariu

Fundatia Dinu Patriciu: Ce program de master ai urmat?
Mariuca Morariu: MSc European Communication Studies, University of Amsterdam, in perioada septembrie 2008 – septembrie 2009.

FDP: Ce te-a determinat sa urmezi un program de master la o universitate din strainatate?
MM: Voiam neaparat sa continui studiile in domeniul meu de interes si eram nemultumita de programele post-universitare din Romania. In plus, in special dupa experienta ca student Erasmus in Belgia, am inteles ca am nevoie de experimentul studiului in strainatate.

FDP: Spune-ne cateva lucruri despre experienta academica si cea culturala din Olanda…
MM: Pe plan academic, am invatat mai mult si mai eficient decat as fi putut invata, probabil, in patru ani de universitate in Romania. Am inteles ce inseamna o cercetare, am invatat sa analizez critic si sa realizez eu insami lucrari de cercetare dupa standardele comunitatii stiintifice internationale, am interactionat cu profesorii si colegii mei la un nivel unde dezbaterea, argumentarea, informarea si prezentarea sunt norme de la sine intelese. M-am bucurat de accesul la toate resursele de care are nevoie cineva care doreste sa realizeze un studiu empiric original. Mi-am creat o mica retea de oameni cu care inca mai colaborez pe plan academic. In fine, am cercetat si inteles viziunea mai larga a studiilor comunicarii si a domeniilor conexe si mi-am redefinit interesul de cercetare in zonele: comunicare si comportament politic, democratizare si drepturile omului (cu accent pe tarile post-comuniste).
Pe plan cultural, am cunoscut un alt stil de viata si m-am adaptat usor lui. Am interactionat zilnic cu oameni din alte tari, am lucrat la un mic restaurant in Amsterdam cu olandezi, am calatorit prin Olanda, Spania, Marea Britanie, Franta si Belgia, am invatat olandeza de “supermarket”, am devenit semi-dependenta de bicicleta, mi-am facut cativa prieteni buni. M-am reanalizat, am crescut si am invatat.

FDP: Ce te-a motivat sa te intorci in Romania?
MM: Tot ce lasasem in urma si fara de care n-as fi putut ramane singura in strainatate, dar si gandul ca as putea contribui, chiar daca la cel mai mic nivel, la imbunatatirea situatiei in ceea ce priveste educatia si mentalitatea tinerilor romani.

FDP: Ce dificultati in a te angaja ai intampinat la intoarcere?
MM: Lipsa locurilor de munca in domeniul meu si faptul ca eram supracalificata pentru majoritatea ofertelor care aveau legatura cu comunicare/PR/advertising/media&publicatii. Celelalte cereau un nivel de experienta pe care nu-l detineam.

FDP: Esti multumita de job-ul pe care il ai in prezent?
MM: In mare, da. E un inceput care imi poate fi de folos la capitolele experienta, lucru in echipa, incredere personala. Momentan, puterea mea de decizie e destul de redusa si simt ca as putea oferi mai mult, dar e nevoie de timp si rabdare.

FDP: Ai accepta un job entry-level? Daca da, in ce conditii?
MM: Tocmai am facut-o. In conditiile in care era singurul din orasul meu care sa ma motiveze.

FDP: Ce ai reprosa angajatorilor romani?
MM: Cu riscul de a generaliza incorect, lipsa de viziune, de cultura organizationala puternica si de planificare strategica. Experientele mele cu angajatori (din mediul privat) imi dau de inteles ca inca se practica amatorismul si ca, desi resursele umane sunt puse in prim plan, interesul economic transpare la toate nivelurile. In fine, nu exista o cultura autentica a responsabilitatii sociale corporatiste. “Criza” ofera si pretextul redundant pentru orice fel de neajunsuri.

FDP: Cum arata jobul perfect in viziunea ta?
MM: Pentru inceput, o pozitie intr-o organizatie care nu are lipsurile pe care le-am amintit anterior, in care as putea invata (mai mult decat as pune in aplicare ceea ce stiu deja), care ar stimula cu adevarat ideile noi, care practica transparenta si competitia, care e centrata pe indivizi mai mult decat pe corporatie si care investeste in formare individuala, cercetare si comunitatea din jur. Ma vad lucrand intr-o pozitie unde as avea un cuvant de spus si unde ideile mele si ale celorlalti puse in aplicare ar face o diferenta. Sunt, in acelasi timp, adepta sprijinirii si practicarii antreprenoriatului. Slujba ideala mi-ar da prilejul sa ma dezvolt si in afara ei, mi-ar respecta timpul si viata privata, m-ar ajuta sa evoluez si sa ma atasez de valorile si oamenii care le promoveaza.

FDP: Ce planuri de viitor ai?
MM: In capul listei, imi propun asa:
– sa urmez un doctorat (lucrez la coordonatele concrete);
– sa colaborez cu Universitatea din Iasi unde sa introduc un curs-seminar de metode de cercetare dupa modelul celui pe care l-am urmat in Amsterdam;
– sa pun bazele unei miscari politice alaturi de tineri romani care vor si pot sa investeasca energie in schimbari;
– sa sustin cauza unui prieten care isi doreste sa ajunga la marele raliu Dakar si care are nevoie de bani; sa continui sa public si sa merg la conferinte in domeniu;
– sa incep o afacere mica si cu resurse putine care sa ajute studenti cu idei originale si in acelasi timp companii cu probleme de orice fel;
– sa incurajez tinerii sa participe in activitati de voluntariat si sa practice dezbateri academice;
– sa organizez o scoala de vara care sa inlocuiasca practica de vara pentru studentii la stiintele comunicarii (care sa imbine teoria cu practica si sa formeze abilitati concrete de analiza, cercetare si public speaking);
– sa ajut la construirea si promovarea imaginii Romaniei in strainatate;
– sa invat franceza si rusa;
– sa mai plec un pic si sa ma intorc iarasi.

FDP: Ce-ti place in Romania si de ce?
MM: – Locurile (inca) izolate cu oameni de bine care iubesc Romania si stiu de ce;
– Satele cu oameni simpli si cu bun-simt;
– Muntii si oamenii optimisti care urca pe ei;
– Faptul ca exista oameni curajosi care investesc aici in orice forma;
– Tinerii care cred ca merita sa ramai aici; tinerii care nu renunta usor;
– Oamenii incapatanati care n-au ajuns la limita superioara a cinismului;
– Mancarea de-acasa, produsele naturale din piata si mascatii de Anul Nou (laolalta cu celelalte obiceiuri pe care nu le-am alterat);
– Faptul ca exista loc sa construiesti si sa inovezi mai mult decat in alte parti.

FDP: Daca ai putea, ce ai schimba in Romania?
MM: – Intreaga clasa politica (as inlocui-o cu una proaspata formata din oameni destepti, deschisi, cu bun-simt, psihologic testati si fara gineri, fini si nepoti cu afaceri mari si legaturi dubioase; noua elita ar fi redusa si atent selectata);
– Lipsa solidaritatii si a mandriei nationale. Nu stiu precis cum.
– Canalele de televiziune. Reguli stricte cu privire la emisiunile de imbecilizare. Reducerea posturilor.
– Mintile oamenilor xenofobi, neincrezatori, cinici, necivilizati, vesnic nemultumiti, parazitari. Ca sa putem grabi progresul, trebuie sa-i facem tabula rasa si sa-i institutionalizam intr-un centru de reeducare cu profesori alesi;
– Sistemul de invatamant. Reducerea numarului de universitati, politici anti-plagiat, intarirea competitiei, adaptarea curriculei la piata muncii, investirea in cercetare, revigorarea institutelor de cercetare, reevaluarea statutului profesorilor (din invatamantul pre-universitar), regandirea intregii curricule pre-universitare. Invatamant centrat pe elev si pe dezvoltarea aptitudinilor lui. Adaugarea de materii obligatorii (stiinte politice, dezbateri, ecologie) si optionale (arte plastice, arte dramatice, gastronomie etc.)
– Sistemul de sanatate. Restabilirea statutului personalului medical. Salarii europene. Modernizarea spitalelor. Construirea si renovarea spitalelor la sat. Stimularea tinerilor medici sa se orienteze catre orasele mici si sate.
– Sistemul de justitie. Pedepse strasnice pentru coruptie. Deblocarea sistemului. Reducerea numarului de ore de lucru, suplimentarea personalului.
– Infrastructura. Birocratia. Turismul…

As schimba printr-o ridicare magica de deget toate verigile nefunctionale de care ne lovim zilnic si care ne storc energia, ne lasa deziluzionati si ne transforma in niste lighioane incruntate si reci. In lipsa degetului magic, as lucra la deziluzia asta pe care o respir in aerul de Romania si as incerca sa vociferez cum pot si cat timp cred, ca fiecare suntem partasi si, deci, toti suntem vinovati pentru aceeasi deziluzie. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste Romania lui, iar cea adevarata e suma tuturor intersectiilor Romaniilor noastre. Celor care se vor intoarce curand si pe care m-as bucura sa-i cunosc sau sa-i revad la intalnirea din vara, le-as dori sa aiba indrazneala, putere si noroc. Sper sa-si creeze rostul aici si sa investeasca si ei in varianta lor de Romanie.

Sursa: Blog Fundatia Dinu Patriciu

Advertisements

Read Full Post »